EVANGHELIA TAINICA A IMPARATIEI CERURILOR SI PAMANTURILOR

Fragmente din cartea "EVANGHELIA TAINICA A IMPARATIEI CERURILOR SI PAMANTURILOR", APARUTA recent in EDITURA DACIA XXI, Cluj-Napoca.
http://www.piata-cartii.ro/index.php?page=detalii&id=27702#comentarii

SCRISOARE POPORULUI ROMÂN

A sosit ceasul. După 2000 de ani de aşteptare, visul omenirii a devenit realitate. Cuvântul Mântuitorului s-a împlinit. Trăim zilele Revenirii lui Iisus Hristos. Trăim zilele Judecăţii de pe Urmă. Trăim zilele Marelui Război dintre Cer şi Infern. Trăim zilele întemeierii Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor.
Bucuraţi-vă! Aveţi în faţă Cartea Sfântă a neamului, Evanghelia Marii Întâlniri dintre om şi Dumnezeu. Cuvintele ei picură lumină şi deschid poarta cerului, Raiul tinereţii fără de bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte.
Carte singulară, prezenţă vie şi binecuvântare aleasă în casa fiecărui român, Evanghelia Tainică este Cuvântul lui Dumnezeu şi darul Mântuitorului. Este tezaur şi moştenire a lui Ler Dumnezeu, dăruită poporului român.
Surprinzătoare prin noutatea ei, Evanghelia lui Ler Dumnezeu arată o nouă faţă a adevărului credinţei creştine. Ea aduce o furtună nemaiîntâlnită în cunoaştere şi în creştinism.
Apariţia ei inaugurează noua ordine terestră a Împărăţiei lui Iisus Hristos, „Sfânta România Mare”.
Scrisă pentru românii de pretutindeni, Evanghelia lui Ler Dumnezeu devine Cartea Sfântă de astăzi şi de mâine a poporului român, cheie credibilă, deşi şocantă, a Împărăţiei, oglindă pentru luminarea adâncurilor credinţei creştine şi a drumului spre mântuire.
Cuvintele acestei cărţi sunt adevărate. Ele vă vor schimba viaţa printr-o mare iluminare. Ele izvorăsc din sufletul Tatălui, sunt glasul şi lacrima inimii Sale, sunt Cuvântul lui Dumnezeu, vin de la Dumnezeu şi duc la Dumnezeu.
Această carte netezeşte calea Mântuitorului.
Poporul care trăia în întuneric a văzut lumină mare.
Voi sunteţi poporul din întuneric şi vouă vă este dată scara de lumină spre cer.
Deschideţi ochii să vedeţi Lumina!
Deschideţi porţile inimilor voastre să intre Împăratul Măririi!
Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!
Binecuvântată este Împărăţia Cerurilor şi Pământurilor! Amin!

Io Ler Dumnezeu!


COLIND CERESC

M-am întrebat şi eu, v-aţi întrebat, de bună seamă, şi Dumneavoastră: despre care Moştenire vorbeşte preotul în biserica noastră?
De mii de ani ducem cu noi cuvinte, legende, obiceiuri, mituri, cântece, rugăciuni, colinde.
Şi, tot de mii de ani, cântăm colindele şi Liturghiile lui Ler Dumnezeu.
Înveşmântăm în cuvinte tot ce avem mai de preţ, credinţa cea sfântă, iubirea şi viaţa care niciodată nu moare.
Un cântec de azi reînvie viaţa de ieri, când Munţii Carpaţi erau plini de horile, de doinele şi de răsunetul lirei celei fermecate a lui Orfeu, cel din Rai.
Pe Mara, pe Arieş, pe Mureş şi pe Târnavă, pe Argeş, Olt, Dâmboviţa şi Ialomiţa, pe Prut, Nistru, Siret, Someş, Buzău, Tisa şi pe Dunărea cea mare, Zalmoxis, Burebista şi Decebal, Maica Sfântă şi Fiul lui Dumnezeu se închinau Tatălui şi chemau poporul la luptă pentru România, Ţara lui Iisus Hristos.
Iar prin cuvintele, cântecele şi colindele neamului, cântătoare prin munţii şi văile Carpaţilor, curgea apa cea vie, dulce şi sfântă a poporului, limba română, graiul lui Dumnezeu pe Pământ.

Astăzi, peste tot cuprinsul ţării trăieşte amintirea sfântă a neamului, începând cu Domnul şi cu Primii Sfinţi ai poporului român, Io Ler, Dumnezeul Cel Mare, Isus, Fiul lui Dumnezeu şi Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria.

Între Carpaţi, Dunăre, Tisa, Nistru şi Marea Neagră, mai trăieşte încă vie, amintirea Cuvântului lui Dumnezeu, rostit în limba română de Sfânta Maria şi de Apostolii neamului.
Aici, rugăciunea sfinţilor se amestecă cu jalea doinelor unui popor care nu s-a pierdut şi nu şi-a pierdut nici Moştenirea, ci, în ciuda pustiirilor istoriei, trăieşte şi-şi păstrează încă credinţa vie şi sfântă, primită odată cu limba, la Începutul Lumii.
Iar munţii, dragii mei, Munţii României cântă din nou, Leru-i Ler şi Doamne Ler, sfinţii de jos şi îngerii din cer.
Căci, într-adevăr, primii care L-au recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu revenit pe Pământ, au fost Munţii Carpaţi.
Iar îngerii, spune Cuvântul lui Dumnezeu, îngerii cântă la toate liturghiile Bisericii Ortodoxe Române.

De ultimul Crăciun au mai cântat odată. Nimeni nu i-a văzut venind, în acea seară, de dinaintea Ajunului Crăciunului.
Doar că, aşa, de-odată, au început să cânte într-un bloc din strada Plopilor din Cluj-Napoca. I-am auzit cum coborau de la etajul 10 cântând: Colo-n josu mai în josu / Este-o dalbă mănăstire. Patru colinzi la fiecare etaj.
Am rămas înmărmurit, niciodată n-am mai trăit asemenea frumuseţe. Unii deschideau uşile, alţii nu, ei cântau mai departe, la fiecare etaj, patru colinzi.
M-am trezit din uluială pe când colindătorii erau pe la etajul 5 şi am fugit pe scări în sus.
Erau patru. Doar patru. Patru bărbaţi. Patru îngeri.
Aveau instrumente de suflat, fluiere, clarinete sau trompete, instrumente vechi, pe care nu prea le cunoşteam.
Iar, felul lor de a cânta era minunat, neomenesc de frumos. Parcă tot cerul cânta cu ei, coborând pe Pământ.
Se pare că, în taina acelei seri, îngeri şi oameni colindau împreună, în ceruri şi pe Pământ.
N-am zis nimic, era întuneric pe scări. Şi-mi curgeau lacrimile.
Am aprins lumina şi am început să colind cu ei.
Acum eram cinci voci: un om şi patru îngeri.
Şi-aşa, împreună, colindam la fiecare etaj.
La urmă, la parter, unul mi-a strâns mâna, zicându-mi ceva, nu am înţeles ce, poate Sărbători fericite.
Verişoara mea m-a întrebat:
Cine au fost aceşti oameni? N-au fost oameni.
Dar ce au fost? Au fost îngeri.
Cum, îngeri? Păi, n-ai văzut cu ochii tăi? Coborau din cer.
Şi, unde s-au dus? La colindat, doar e Sărbătoarea Crăciunului, Moş Crăciun cu plete dalbe...
Hai, linu-i Leru-i Doamne!

Întru Numele Ler Domnului Dumnezeului nostru!

http://www.piata-cartii.ro/index.php?page=detalii&id=27702#comentarii


DESPRE TAINA SFÂNTULUI GRAAL

Eu, Sfânta Maria, soţia credincioasă a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, mărturisesc cu mâna pe Crucea Sfântă, la picioarele căreia am cules Sângele lui Iisus, că Eu, Cea numită în Sfintele Evanghelii Maria Magdalena, iar astăzi, Maria Sfintei România dezvălui astăzi, din porunca Mântuitorului şi a Dumnezeului Meu, taina cea mare a Sfântului Graal.
Iată, dragii Mei, cum Eu, aceea care am fost însoţitoarea credincioasă de o viaţă întreagă a Fiului lui Dumnezeu, am căzut, prin pierderea Adevărului istoriei familiei noastre, în bănuiala de a fi fost femeia prostituată şi plină de duhuri necurate, vindecată de către Mântuitorul Lumii. Vreau să pun mărturie că minunea vindecării acelei femei a avut loc într-adevăr. Eu, Maria, am fost martora vie a acestei întâmplări, când Iisus a atins acea femeie amărâtă şi i-a redat sănătatea, sfinţenia şi fecioria.
Ştiu toate acestea, pentru că, această femeie, cu numele de Maria din Magdala, mi-a devenit prietenă adevărată şi confidentă, pe toată durata vieţii Mele în Ierusalim.
Aşa este: femeia vindecată de Iisus a fost într-adevăr, Maria din Magdala, numită şi Maria Magdalena. Magdala era în Iudeea.
Eu, Maria, soţia Mântuitorului, M-am născut în Dacia cea Sfântă.
Sunt fiica lui Didos, Marele Preot din Transilvania al lui Ler Dumnezeu. Numele satului în care M-am născut nu am îngăduinţă să-l numesc, dar, pot să vă dau numele mamei Mele. Mama Mea a fost Sfânta Ana, sfântă şi în timpul vieţii Ei. Ea era sora mai mică a Sfintei Elena, mama Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului.
Vreau aici să mărturisesc că, într-adevăr, L-am iubit pe Iisus, încă de la Naşterea Lui, căci Eu, care eram cu doi ani mai mare decât El, am fost de faţă şi la Sfânta Sa Naştere, petrecută întocmai după cuvintele colinzilor, într-o poiată dintr-un sat din Transilvania, al cărui nume, din Sfântă Poruncă, nu vi-l pot dezvălui.
Acesta este satul cântat în colinde sub numele de Viflaim.
Acolo, Eu, Mama Mea şi Sfânta Maria, Maica Domnului, am fost duse de către un om bun care ne-a întâlnit pe drum şi, din milă, ne-a luat în căruţa sa, căci pe Sfânta Maria o apucaseră durerile Naşterii.
Aşa am ajuns în satul pe care poporul îl va numi Viflaim, unde, după dorinţa Sfintei Maria, am rămas de mas în poiata acelor oameni. Acolo, în acea poiată de la marginea satului, ajutată de o moaşă din sat, într-o primăvară frumoasă, Sfânta Maria L-a născut pe Iisus Hristos, Mântuitorul Lumii. Pot spune că atunci L-am văzut pentru prima oară, pe Cel ce-Mi va deveni Domnul, Soţul şi Dumnezeul Meu.
După Naşterea lui Iisus, am mai rămas în casa acestei bune familii încă vreo 10 zile, după care, cu aceeaşi căruţă, trasă de un măgăruş negru, am fost duşi cu toţii acasă, în satul nostru.

În legătură cu taina Sfântului Graal, vă dezvălui, la rugămintea lui Iisus, adevărul ascuns în taina aceasta, până acum nepătrunsă.
Iată ce s-a întâmplat. Aflându-Mă la picioarele Crucii Mântuitorului, Mi s-a făcut rău, căci eram din nou însărcinată. Văzându-Mă, Sfântul şi Dumnezeul Meu M-a rugat să merg acasă, să nu i se întâmple ceva copilului nostru. Totuşi, nu am putut să Mă dezlipesc de lângă cruce şi L-am rugat să Mă ierte că nu-I pot asculta Sfânta Sa Poruncă.
„Îmi cer iertare şi acuma, Doamne şi Dumnezeule Mare, că, în acele momente, pentru întâia oară, nu Ţi-am ascultat Cuvântul.”
Deci, aşa cum vă spuneam, plângeam şi îmi rupeam hainele lângă Crucea Golgotei, împreună cu Sfânta Maria, Maica Domnului şi cu fratele Mântuitorului, Ioan cel Sfânt.
Cum nu Mă mai puteam ţine în picioare, eram căzută la pământ şi, doar mâinile Mi le mai puteam ridica spre Chipul Cel Sfânt al lui Iisus. Numai că, la un moment dat, când M-am ridicat să-I sărut picioarele, am fost lovită peste burtă de un soldat roman, care M-a trântit din nou la pământ.
Vă scriu acestea, pentru că a sosit timpul aflării tainei celei ascunse şi a Adevărului cel Mare al Familiei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Dragii Mei, Mă întorc din nou la picioarele Crucii lui Iisus.
Nu vreau să scriu prea mult. Vreau doar să mă puteţi înţelege, înţelege şi crede. Căci Eu, Sfânta Maria, pe Numele Meu Cel Adevărat de Maria României, am fost, într-adevăr soţia credincioasă a Mântuitorului. Iar dacă spun aceasta, înseamnă că îmi iau toată responsabilitatea descoperirii acestei mari taine, care a fost apărată de sfinţii pe care Mi i-a dat Domnul, spre ajutorare, apărare şi ocrotire.
Dragii Mei, mai înainte de a închide ochii, Iisus M-a rugat să-i dau o cană cu apă.
M-am ridicat şi l-am rugat pe un om de lângă Mine, să Mă ajute şi să aducă de undeva un pahar cu apă. Acest om a plecat şi s-a întors cu o carafă plină cu vin. Mi-a dat în mâinile Mele carafa şi m-a rugat să-l rog pe Fiul lui Dumnezeu să-l ierte că nu poate să facă mai mult pentru El. Acest pahar cu vin am reuşit să I-l dau Mântuitorului.
Iisus a băut din vin, M-a privit şi Mi-a zis: Maria Mea scumpă, am ajuns la capătul drumului Meu pe Pământ.
Ţie îţi las, în acest moment taina Dumnezeirii Mele. Primeşte dar, Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu din Cuvântul Aceluia care va părăsi Pământul peste câteva clipe. Primeşte-Mă şi pe Mine în sufletul Tău, să rămân un singur suflet cu tine, mai departe pe Pământ. Dar, pentru că Eu trebuie să ajung la Cer, îţi poruncesc să ai grijă de copiii pe care Domnul Ni i-a dat.
Pleacă, părăseşte Ierusalimul şi du-te la capătul lumii, undeva unde nimeni nu te cunoaşte şi unde încă nu a ajuns taina Cuvântului Cel Adevărat al lui Dumnezeu. Acolo să trăieşti şi acolo să îmi creşti copiii. Mai târziu, vă voi ridica la Cer.
Mi-a mai spus că Mă iubeşte şi că Mă binecuvântează în Numele Fericirii vieţii noastre celei Sfinte. „Să ai grijă de tine. Va veni şi timpul când Cuvintele Mele vor cutremura Cerurile şi Pământurile!”
Acestea au fost ultimele Cuvinte pe care Iisus Mi le-a adresat Mie.
Mai apoi, a închis ochii şi s-a rugat cu glas tare lui Dumnezeu:
„Doamne Dumnezeul Meu primeşte sufletul Fiului Tău Iisus, pe care acum îL vezi însângerat la picioarele Tale. Fii binecuvântat, Tată al Iubirii Mele. Doamne, ajută-Mă să trec pragul vieţii şi să te cuprind din nou în braţe!
Fii Binecuvântat şi nu Mă părăsi, acum, în clipa morţii Mele, Doamne, Dumnezeul Cerurilor Toate!”
Aşa a vorbit Fiul lui Dumnezeu.

Voi povesti mai departe. Adevărul vieţii Mele alături de Iisus Hristos, va fi o altă scriere pe care, tot Eu, i-o voi dicta cândva, poate anul viitor, fiului Meu Ioan.
Aşa. După cum deja ştii, a treia zi după moartea pe cruce, Mântuitorul a Înviat din Morţi.
Ceea ce scriu Evangheliile Cele Sfinte, este adevărat.
În a treia zi după Moartea Sa, la orele dimineţii, pe când mă duceam cu încă trei femei la mormântul Lui, Mi s-a arătat Mântuitorul în faţa ochilor. M-am speriat şi L-am întrebat dacă e o halucinaţie. El M-a liniştit şi Mi-a zis să nu mă speriu căci, ceea ce văd este realitate şi nu halucinaţie. Apoi Mi-a povestit că a Înviat din Morţi.
M-a rugat să nu mă supăr, dar doreşte să o vadă pe Sfânta Sa Mamă.
Aşa că am plecat cu toţii spre casă. Acasă, ne-a ieşit în faţă însăşi Mama Sa, care, speriată şi plină de lacrimi, ne-a binecuvântat şi ne-a poftit în casă, unde, într-un colţ, plângea, fiica noastră, Maria. Iisus a luat-o în braţe şi a sărutat-o pe frunte.
Am mai rămas împreună câteva momente, după care, Iisus a ieşit afară şi l-a strigat pe Ioan. Acesta a răspuns, a venit şi L-a îmbrăţişat pe fratele şi Mântuitorul Său.
După aceasta, am plecat cu toţii împreună, spre locul nostru de adunare, unde, ceilalţi fraţi şi ucenici, erau cu toţii adunaţi, chemaţi împreună de către Sfântul Petru. Acesta plângea şi îşi rupea hainele, cerând iertare lui Dumnezeu pentru trădarea pe care o făcuse, de dragul banilor şi din ascultarea Cuvântului Celui Rău. Iisus l-a mângâiat şi i-a zis: „Frate dragă, Eu sunt Acela pe care tu L-ai trădat şi L-ai vândut Diavolului. Acum te-ai întors din nou acasă. De acum, fii din nou, om!
Eu te iert în numele Iertării Tatălui Meu Dumnezeu. Şi, după cum Eu te-am iertat de acest păcat, iertate să-ţi fie ţie toate păcatele tale, cele ştiute şi cele neştiute!”
Aşa a grăit Fiul Domnului.
Fraţii şi ucenicii lui Iisus, care mai de care îl pipăiau şi se minunau de această mare şi nemaipomenită minune şi, cu toţii într-un glas, mulţumeau Domnului Ler Dumnezeu.
Cât despre povestea necredinţei lui Toma, şi această istorie a Sfintei Evanghelii este adevărată. Căci Toma, care nu era de faţă la începutul acestei întâlniri, a aflat ultimul despre Minunea Învierii.
Pentru zilele următoare, Iisus a poruncit oprirea oricărei noi propovăduiri, până după Înălţarea Lui Cea Sfântă, la Cer.
Pe Mine, Mântuitorul M-a rugat, încă odată, să părăsesc Ierusalimul şi să plec în Franţa, ceea ce am şi făcut, după coborârea Duhului Sfânt asupra noastră, a tuturora.
Aşa că, la numai câteva zile de la această nouă minune, am plecat cu toţii, ucenicii, fraţii şi întreaga familie, înspre Grecia. Pe drumul spre Grecia, am propovăduit cu toţii mai departe, prin Asia Mică şi în insulele greceşti, Evanghelia Mântuitorului.
Drumul până în Grecia a durat un an. Pe drum, încă în primele insule greceşti, am născut un băieţel, căruia i-am dat numele de Isus.
În Grecia, la porunca Maicii Domnului, ne-am despărţit. Eu, urmând Cuvântul Sfântului Meu soţ, am luat-o înspre Franţa, împreună cu fratele Domnului, Sfântul Iuda.
Ceilalţi, au plecat, fiecare în alt loc, la porunca Maicii Domnului de a propovădui mai departe Evanghelia Mântuitorului.
Maica Sfântă, împreună cu ceilalţi Fraţii ai Domnului a plecat în Dacia.
Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia şi în Iliric. S-a pogorât până la Roma şi a binevestit Cuvântul lui Dumnezeu în Italia.
Toma s-a îndreptat, prin Asia Mică, înspre India, unde, din păcate, nu a mai ajuns.
Levi s-a dus spre Antiohia.
Matei a propovăduit în Grecia şi în Imperiul Roman.
Filip s-a reîntors în Orient, propovăduind în Egipt.
Bartolomeu a propovăduit în Irakul de astăzi.

Să revenim, cu ajutorul Domnului, la Povestea Sfântului Graal.
Împreună cu Sfântul Iuda, am ajuns în Franţa. Aici, ne-am ascuns o vreme în peşterile din sudul Franţei. Mai apoi, încă pe când Sfântul Iuda mai era cu noi, am început să propovăduiesc Evanghelia Mântuitorului, Cuvântul lui Ler Dumnezeu. Nu am putut merge prea departe căci am fost prinsă şi închisă, împreună cu copiii Mei.
În timpul unui interogatoriu am întâlnit un om care Mi-a schimbat viaţa.
Acesta a fost însuşi cel ce trebuia să Mă şi judece.
Acest om M-a crezut şi M-a eliberat.
Cum era în legătură cu mai-marii timpului, M-a prezentat acestora. Lor le-am propovăduit Adevărul vieţii, al morţii şi al Învierii lui Iisus. Cu toţii M-au rugat să povestesc şi Adevărul de la Începuturile timpului, aşa cum îL ştiam de la Domnul şi Dumnezeul Meu, Iisus Hristos.
Cu timpul, aceşti oameni au devenit o adevărată familie pentru Mine, care Mă ajuta şi Mă apăra de toate primejdiile.
Lor le datorez şi ajutorul pentru creşterea copiilor Mântuitorului.

Acesta este începutul a ceea ce va fi, puţin mai târziu, Frăţia Sfântului Graal, organizaţie secretă, formată pentru apărarea, cu orice preţ, a tainei tuturor urmaşilor Sfintei Familii a Mântuitorului pe Pământ.

Graalul este taina Mea: Eu, Maria, Soţia Domnului, sunt Sfântul Graal.

Eu, Maria

http://www.piata-cartii.ro/index.php?page=detalii&id=27702#comentarii